Nenea Sașa!

Gataaaa, mi-a stricat somnul! Și iată așa în fiecare duminică! Eu cred că omu’ ista simte când eu am somnul mai dulce și taman atunci…

Șorh-șorh-șorh-șorh….își târâie caloșii plini de glod tamaaan pe sub ferestrele mele. Eu încă n-am deschis ochii, dar déjà-s nervoasă și pufăi. Involuntar, buzele mele șoptesc ceva mărunțel și neortodox.

–          Chiochi Ileanîî! Ți-s plini cărdar’li cu apî?

–          Tași, mai, cî dorm copchii șiia…grăiești mai înșet…

–          Lasî-i sî trezascî, cî-i prăjăști soarili la c*r. Ap și, sî-ț aduc o caldari cu apî?

–          Nu, măi, câ-s plini, le-o umplut aseară Valițălu.

–          ………Ap dar dă un pahar cu jin!

–          Da n-am, mai, ca iaca lăs pintru praznic, cî i sî împlinești digrabă lu ghiaghi-to Alisandru…

–          Haaaai, chiochi Ileană, cî știu cî….

Și aici ies eu din casă – TARTORUL ANTIBĂUTURĂ. El știe că dacă eu sunt pe-afară, degeaba-i face el semne lu Mămunea și arată cu ochiul spre bufetcicu (dulapul) din potnaves (șură), taman acolo unde știe el că stă șîpușoru cu ceva TARE gustos. Eu sunt „zgîrcită șî ră” , așa că,  șorhăindu-și caloșii și trezându-i și pe ceilalți ai case, iese din ograndă, hodorogind poarta de fier așa că s-a trezit tocmai și putoarea de motan, care toată noaptea a umblat hăisa.

–          S-o suparat ghiaghi-to Sașa…

Așa se face că Mămunea nu vrea să-l supere pe nenea Sașa. El are grijă ca ea să aibă căldările pline cu apă, duce roaba cu gunoi, mai repară o ușă, leagă poama, taie lemne, îi aduce mămăliguță fierbinte cu peștișor.

El este ca și fiul, pe care ea nu l-a avut… Ea este ca și Mama, pe care el n-a avut-o…

Nenea Sașa este singurul vecin care sare în ajutor chiar și atunci când nu-l rogi. El spune în față ce are de spus și niciodată, în cei 40 de ani de vecinătate nu ne-a bârfit. Așa-i că-i WAW?!  Nenea Sașa-i gospodar la el acasă, dar și la bunica, că ea-i femeie singură – copiii i-au plecat în Italia, nepoții s-au așezat la casele lor, iar strănepoții sunt până peste urechi în definiții și teoreme.

La nenea Sașa în ogradă „ lingi mac”. E o curățenie ideală că nu găsești nici un gunoieș, nici o frunzuliță adusă de toamnă. La intrarea în ogradă, Instrumentele de lucru – sapa, hârlețul, furca stau cuminți în ungher, aranjate ca soldații la armată.  Cărărușa îngustuță care începe la poartă și se termină la pragul casei este măturată dimineața și seara. Cum intri pe poartă, în partea stângă stă coteiul lui care-i dă de veste când vine cineva la un pahar de vorbă și nu numai.  Acest cotei  deseori este subiect de glume. Pentru că nenea Sașa mătură des, inclusiv la câine, evident, că în preajma cuștii nu-i nici o grămăjoară de nimic puturos. Ia câine, bre! Se c*că-ntrânsul!

Nenea Sașa-i plin cu calități pozitive, dar nu vreau să vorbesc despre ele, pentru că-i plictisitor, așa că pe parcurs, voi scrie doar despre nebuniile pe care le face sau le-a făcut. Și-s multe! Am vrut doar să vă spun că este gospodar și un om respectabil. Mi mult nu scriu nimic pentru că sunt nervoasă din cauza caloșilor lui și risc să-i stric caracteristica pozitivă expusă mai sus.