Străchinuţa cu buline

Cu vreo două săptămâni în urmă m-a sunat mam-mea din Italia să întrebe ce boarfe să cumpere ca să avem ce da de pomană la Paştele Blajinilor. În cei 15 ani de Italie, matincă a îmbrăcat tot cimitirul. Să mor eu dacă nu a dat de pomană chiar şi un costum bărbătesc Gianni Versace. L-a luat la “sconturi” pentru văr-miu Igor care  “degrabă se însoară şi nu are, săracul, costum de mire”.

A dat de pomană tufle bărbăteşti şi femeieşti! O pus coropcica cu tuflişoare drept pe colăcel şi le-o dat la un cuplu tânăr din mahala.

A dat pulovere, rochii, halate, mini-iubci la maladeoj şi fuste lungi lu matuşca.

I-a dat caloşăi lu tanti Nadea, că a văzut-o la fântână cu o pereche de caloşi rupţi prin care intra glodul.

Lu nanu Gheorghe i-a dat un costum gri, de lână, că “a muri sărmanul şi nan-ta Veruţa o spus că nu are bani să-i cumpere costium de moarte”.

Lu cheochea Domnica i-a dat 5 perechi de chiloţi cu mânecă (CHILOŢI!!!). Cum a spus mam-mea, “ea are de hrănit 8 guri şi încă şi bărbat-su duce tăt de la casă pe băutură. Sărmana a rămas fără chiloţi pe cur… “

Lu Rodica şi Silvica, două surori dintr-o familie săracă, le-a dat câte 4 perechi de lifcişe (să mor eu dacă nu-i adevărat!)

Lu var-mea Aliona, gravidă cu al 3-lea copchil de la al 3-lea bărbat, i-a dat cărucior pentru bebeluşi.

Lu Valeric a lu nanu Gheorghe i-a dat motoţâcla noastră cea neagră! “Ni-i jăli de dânsu, fa. Îi copchil străin, însurat în sat străin……Mam-sa trăieşte la Colicăuţi şi i-i greu să se ducă cu autobuzul, da aşă – s-o suit pe motoţâclă şîîîîî pi aişi i-i drumu!”

***

În acelaşi timp, mie tare nu-mi place să dau pomene, aşa că mulţi ani la rând am refuzat să iau colacul în mână, să mă duc la un om şi să-i zic: “ia te rog de sufletul lu tătuca”. Şi să-i dau o pereche de tuflişoare.

Ori un costumaş.

Ori o motoţâclă!

Întotdeauna stăteam sprijinită de gard, căutând cu privirea feţe cunoscute cu care să pot scărchina limba. Odată chiar m-am pupat cu un fost iubit pe care nu- l văzusem 14 ani. L-am pupat în prezenţa lu bărbat-miu şi a celor câteva sute de oameni din cimitir. Printre morminte şi cruci, cu mam-mea, bărbat-miu şi copchii alături, eu l-am îmbrăţişat pe Vlad şi l-am pupat pe amândoi obraji. Am sfătuit amândoi vreo 10 minute şi chicoteam încetişor, depănând nişte amintiri mai vechi. O dat mâna cu bărbat-miu şi s-o dus mai departe. După ce a dispărut printre morminte, i-am şoptit lu bărbat-miu:”un fost iubit…”. “Cam slăbănog şi pipirnişit” a fost răspunsul lui.

***

Anul trecut i-am zis lu mămica să nu trimită nimic. Nici o boarfă. O să decid eu ce pun pe colaci. Şi o să cumpăr ce vreau eu. O să fie un Blajin fără rochii, crutci, halate şi chiloţi!

Am cumpărat 3 străchinuţe roşii cu buline albe şi încă 3 albastre, tot cu buline albe. Aveau şi tortiţe micuţe, ca să nu te frigi când pui ciorba. Parcă erau rupte dintr-un tablou. Ah, şi i-am luat lu bărbat-miu un hârleţ, că taman îl rupsese pe al lui! Lumea din cimitir nu a apreciat deloc “umorul” meu cu străchinuţele. Ei erau obişnuiţi cu halate, rochii, tuflişoare ori curtcuşoare, iar străchinuţa de pe colac a fost o mare dezamăgire pentru ei. De fapt, şi pentru mine, aşa că ultimile două străchinuţe am refuzat să le dau. Mi le-am lăsat mie! Iaca aşa! Paştele mamii voastre de nemulţumiţi!

***

Iaca eu anu ista m-am gândit…

Da ce-ar fi dacă de Blajini s-ar da de pomană …cărţi?…

Ce-ar zice lumea din sat dacă aş pune pe un colăcel 2 biscuiţi copţi de mine, vreo 3 bomboane Bucuria şi … o carte.

Una păcătoasă cu arome de mandarin.

Ori una atât de dureroasă şi dură, încât să icnească şi popa în timpul slujbei!

Ori una motivaţională şi plină de viaţă, numai bună pentru vecina mea care a învins cancerul.

Ori una dulce, de dragoste, căreia ai vrea să-i săruţi buzele de pe copertă…

Iaca asta pomană, da nu străchinuţe, colţuni şi motoţâcle!

***

Din anumite motive anul acesta nu am putut merge la cimitir, aşa că am chemat la noi acasă nişte enoriaşi mai mâncăcioşi ( jucători de belot) pentru care am făcut 4 tăvăli cu plăcinte şi una cu prăjituri, o crastuli cu zamă de găină şi un cioruţ de porc la cuptor. Au umplut maţele şi au spus “badaprosti”, iar de pomană le-am dat 2 cărţi din lista de mai sus şi 3 din afara ei.

Şi credeţi-mă, tare prinit o mai fost, chiar dacă au belit ochii cât cepele atunci când au văzut ce “pomene” neblagoslovite de biserică şi neortodoxe le dau.

Iaca aşa am ajuns eu o păcătoasă şi o antistrăchinuţă.

 

9 gânduri despre „Străchinuţa cu buline

Adăugă-le pe ale tale

  1. Uite ca ma Abonez eu la istorioarele tale!
    Daca ar fi mai mulți cu Strachinuțe si cărți, ar fi mai curată lumea la suflet si mai sincer la cimitir.da are ma tem sa nu ajungă pomenele pe foc (zi de zi câteva pagini – macar de-ar fi citite înainte sa fie puse pe focul veșnic) – ca unii je nu știu pentru ce sunt inventate „trebile” acestea 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Este o realitate dura care ne priveste pe fiecare din noi.M-am regasit si eu in unele momente din istoria ta. Am citit cu mare drag si mai astept astfel de istorioare!!!

    Apreciază

  3. Foarte frumos ai scris, din suflet, cu mult talent…am citit si am plins….amar… eu as da de pomana…mai ales o pereche de adidasi… unuia care nu-i are… cred ca el vede de acolo… de sus si se bucura… tu scrie… scrii cu mare talent….daca eu nu ma pot opri din plins…

    Apreciază

Hai, scrie, nu te rușâna!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: