Vino acasă, Mămica…

La noi în sat au venit cocostârcii.

Au ajuns noaptea, pe întuneric. Parcă am intuit eu ceva, pentru că am lăsat de cu seară lumina aprinsă la stâlpul de la poartă. De acolo de sus mi-au recunoscut casa galbenă ca soarele, iar ei știu – cuibul lor este puțin mai la vale. Nu s-au rătăcit. Au ajuns.

Oare ce au simțit ei în inimioara lor de pasăre când, fâlfâind din aripile obosite, s-au pomenit deasupra satului lor –  acolo unde s-au născut, au copilărit, au învățat să zboare, să iubească, să umple cuibul cu pui, iar într-o zi să lase totul și să plece undeva departe…

Așa ca Mămica mea…

Așa ca multele mămici plecate din țara asta…

Eu știu, mamele noastre sunt ca și cocostârcii – o să vină acasă pe neprins de veste,  fără să ne anunțe – așa ca bucuria să fie mai mare!

Câtă fericire poate arăta chipul unui copilaș care se culcă seara lângă bunica, iar dimineața, când deschide ochișorii, de pe perna de alături îl privesc ochii Mamei….

Nu, nu poate fi posibil așa ceva. Mama lui îi depaaaarte-departe, în ȚARA TUTUROR MAMELOR. El visează.

Închide ochii. Iar îi deschide… întinde mânuța, o atinge și …se convinge că nu visează…

–          Ma-ma… mama…mămica…

Stau și mă gândesc…cocostârcii iștea de la mine din sat – ei unde se simt ACASĂ? Aici sau acolo?

Matincă și ei sunt ca mamele noastre. Parcă li-i bine acolo – și curat, și cald, și viața-i mai ușoară…dar nu-și găsesc nicidecum astâmpăr! Inima lor a rămas la mine-n sat.

Poți să răscolești toată Africa! Toată Italia! Nici un sat din lumea asta nu-i așa de frumos! Și primitor! Și cald!

Pentru că la mine în sat îi ACASĂ… Pentru că  ACASĂ  sunt eu – puiul unei mame…

În ograda mea nu și-a făcut cuib niciun cocostârc.

Nici Mama nu s-a întors acasă.

Mă gândeam că poate va veni odată cu graurii.

I-am văzut astăzi. Au venit. Fără Mama mea.

Poate s-a întoarce odată cu rândunelele…?!

Dar cât pot să stau cu palma streașină la ochi privind în depărtări?! Câte zeci de mii de copii din țara asta tânjesc după Mama, așa ca mine…?

Oare ce-ar fi dacă toate păsările care au emigrat din satele Moldovei s-ar întoarce într-o zi acasă…? Da să vină toate!  Și să vină și Mamele noastre! Toate!  Să fie plină țara de mame!

Mămica, dacă citești asta – VINO ACASĂ, MAMA… că mi-i dor…

Cu drag, puiul tău de cocostârc…singurul tău pui…

2 gânduri despre „Vino acasă, Mămica…

Adăugă-le pe ale tale

  1. Foarte frumos, am plâns în hohote, sunt și eu un pui de cocostârc de ani întregi. Îmi place cum scrii, citesc pe nerăsuflate povestioarele tale. Succese în continuare

    Apreciază

Hai, scrie, nu te rușâna!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

<span>%d</span> blogeri au apreciat: