Vaselină pentru pochi!

Nu merg la Biserică și nu cred în pochi!
1. Pochii îs mincinoși. Spun că țin post, dar aproape toți au burduhane rotunde și mari. Ce, le-a crescut pân’cele de la salată? Ori poate de la cartofi copți? Of, matincă fac păcate…nu cumva îs balonați de la atâtea fasole…?!

Nu știu de ce, dar când îi văd rotunjori, mi-i și imaginez cum mănâncă un halip de carne unsuros și toată grăsimea li se scurge pe barbă, pe mâini, până la coate…

Bunica mea ține post, uneori post negru și din cauza asta o mai cert. Într-o zi îmi arăta ea mânzi că nu mănâncă zamă, că ține post, că ea mănâncă o coajă de pâine cu apa. Pentru că în postul precedent a avut probleme grave de sănătate anume din cauza alimentației, am amenințat-o că dacă nu mănâncă, îl sun pe popa satului. A râs mălăieț, fiind sigură că nu-s eu așa de nebună cum am vrut să par.  Oooof, când l-o văzut pe popa la poartă, Mămunea (bunica) s-o ascuns în potnaves. Am scos-o afară ca pe o școlăriță care tocmai a făcut o șotie. Cum a zis ea „o pozorăsc în fața preotului, că el o respectă și o are de fumeie înțăleaptă și gospodină”! Ei, s-o așezat ea cuminte pe taburetca din fața preotului , o pus mâinuțele pe genunchi și a ascultat atent cum polemizez eu cu popa satului. La început, popa se ascundea după deget, da l-am adus până la aceea că i-a spus lu Mămunea “apoi…mata dacă te simți rău, poți să bei șî olecuțî di lapti șî sî mănânși șî o bucățâcî di brânzî…”. Eu cred că el a ieșit ud în spate de la mine din ogradă.  În schimb, după asta, mămunica mea a păpat o farfurică de zamă și parcă am văzut-o mai îmbujorată și mai sănătoasă. O! Maladeață eu!

2. Pochii poartă zorzoane. Dacă stai să analizezi un hălățel de preot, el îi plin cu chetrișeli, strazuri și diferite ațâșoare strălușiti. Crucea de la gât plină cu ornamente sofisticate. Uneori mă uit la un preot și parcă văd un pom de Crăciun. Dacă Isus a avut straie simple și o cruciuliță de lemn, de ce preoții noștri batjocuresc credința cu cicele, magadeli, chetrișeli… ?

3. Pochii îs zgârciți. Ștergărele, șărfușoare, fețișoare de masă se pun “în mână la părintele”, că așa-I legea, că tre să faci pomană mai întâi cu preotul. La câte boarfe câștigă el cu preoteasa pe la slujbe și praznice (pomene) ar putea face donații săracilor din tot satul. Întotdeauna, de Paști, mă întreb…da oare ce face el cu coșărșili cu ouă, sacii cu colaci, ciocolatele, biscuiții și cotletele pe care oamenii le lasă pomană Bisericii…? Că la săraci nu dă nimic.

4. Pochii îs mai păcătoși decît noi, păcătoșii. „Hai fă-ni oleacă cu mâina, și, ți-i în padlă?”

– preotul homosexual de la Mănăstirea Tabăra, Orhei.  , “Da eu n-am niș o pensie, chi*dă măsî și mamî, cu condușerea lor în p*la me… stai oleacă, nu mă f*te…”  – preotul de la Bulboaca, prins beat la volan. “‘Am stat la masă, am șinstit, am glumit, că suntem oameni, chelea curșii”  – călugărul bătăuș și băgătoriu sub fustele enoriașelor de la Mănăstirea Căpriana. “Faceți liniște, că merge sfânta rugăciune”   – preotul care a omorât un copil din neatenție.

Preotul din sat nu-mi mai întinde mâna să i-o pup de când mi-a întins-o odată și i-am strâns-o bărbătește. De când am văzut câte poate face un popă cu o mână, nuș’cum, parcă ni-i greață…

Preoți adevărați, evlavioși, devotați credinței și oamenilor sunt foarte puțini. S-au rătăcit undeva printre pădurea de pocheraie hapsână, pentru care preoția este doar o meserie. Preoții adevărați au chipul cald, vorba blândă, sunt darnici, nu au Jeep, nu fug de reporteri, nu au castel, nu au amante, nu au vaselină, nu fac politică, nu organizează proteste, nu judecă, nu se închină la Est sau la Vest…Ei se închină doar lui Dumnezeu.

Nu cred în Biserică și pochi, dar cred în D-zeu și în puterea lui supremă, în mama și familia mea. Amin.